Suntem o mână de oameni care construiește situații în peisaje naturale. Luăm știința și ficțiunea în serios și le ajutăm să se împletească într-un loc și fel anume așa ca oamenilor dinăuntru chiar să li se întâmple ceva. Nu explicăm, doar spunem: uite.
Ne întâlnim în pădure și ne construim o sufragerie. Copiii inventează jocuri fără instrucțiuni: devin păsări, construiesc baze, se mută într-un copac. Ne uităm la cum este să fii în pădure fără să fi venit să găsești ceva, să ajungi undeva sau să îndeplinești o sarcină. Ce se întâmplă când, pentru o vreme, nu avem nimic de obținut?
Un grup de copii primește multe mii de piese LEGO și este lăsat, pe parcursul a câtorva zile, să construiască împreună o lume, în natură, la poalele unei cetăți. Apar orașe, case, castele, drumuri și granițe. Odată cu ele apar și regulile, conflictele și felurile diferite de a imagina lumea. Iar la final se destramă.
Copiii își construiesc un restaurant adevărat în pădure, iar pentru o zi primesc oaspeți. Este un exercițiu despre cum construim lumea socială și cât de repede invențiile noastre încep să ni se pară naturale. Dar și despre ce înseamnă să deschizi un loc pentru alții și să ai grijă ca ei să se simtă bineveniți.
În pădure a apărut un dinozaur, iar copiii îl vor vâna în tribul lor improvizat. Sigur că dinozaurul nu se lasă prins și îi supune unui test de anduranță și inventivitate. Este un experiment despre ce înseamnă să cauți, să ne ajutăm unii pe alții, să mergem mai departe decât am crede că putem și să acceptăm că, uneori, efortul nostru poate să nu reușească.
Armata Română a ales câțiva copii pentru o misiune specială: să găsească o capsulă spațială care a căzut din viitor undeva în pădure. O caută în echipă, încercând să înțeleagă ce s-a întâmplat și ce legătură are capsula cu lumea în care trăim. Cum ne raportăm la ceea ce nu putem înțelege și cum ne construim împreună explicații?
Copiii și părinții petrec mai multe zile în natură și învață unii de la alții să privească natura și oamenii din jur cu alți ochi. Intervenții artistice și științifice îi ajută să se deschidă către ceea ce îi înconjoară și să exploreze realitatea pe un plan mai fundamental.
Timp de două săptămâni, urmăm Târnava Mare de la locul în care începe până în locul în care încetează să mai fie ea însăși. Prin ea, pe ea, sub ea, lângă ea. Mergem până la capătul unui lucru, urmăm ceva fără să îi cunoaștem destinația și vedem cum un teritoriu poate deveni poveste atunci când îl străbați cu totul.
Petrecem o zi întreagă cu un grup de copii și un profesor de artă, într-un loc secret cu o priveliște liniștită. Pictăm ceea ce observăm cu răbdare: o scoarță crăpată, o umbră care se mută, culoarea exactă a unei frunze pe dos. Învățăm să privim încet, să alegem un detaliu și să avem grijă de el pe hârtie. Locul îl aflați doar dacă veniți.